În primul rând vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru îngrijorarea voastră pentru mine. Sunt foarte emoţionată. De asemenea doresc să-mi cer scuze că vă trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare să fi e cea mai bună cale pentru ca mesajul meu să ajungă la voi. Aici în Sendai lucrurile par să fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvântată să am prieteni minunaţi care mă ajută foarte mult.
De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost îmbrânceli la cozi… Oamenii îşi lasă uşa casei deschisă, pentru că aşa e mai sigur, în caz că loveşte un nou cutremur.
Oamenii tot spun „Aşa era pe vremuri când toţi se ajutau unii pe alţii”. Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zonă. Unii au, alţii n-au gaz, apă şi electricitate. Nimeni nu s-a spălat de câteva zile. Ne simţim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decât asta. Iubesc această stare de a lăsa la o parte aspectele neesenţiale. Trăim în întregime la nivel de instinct, de intuiţie, de grijă, a ceea ce este necesar pentru supravieţuire, nu doar pentru mine, ci pentru întregul grup. Se desfăşoară ciudate universuri paralele. Unele case sunt într-o ruină completă, altele au rufe la uscat la soare! Oamenii se aliniază la cozi pentru mâncare sau apă, iar câţiva îşi plimbă câinele! Toate se întampla în acelaşi timp. Şi japonezii înşişi sunt atât de minunaţi… Revin la baraca mea pentru a o verifi ca în fi ecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, şi găsesc mâncarea şi apa lăsate la uşa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Bătrâni cu pălării verzi merg din uşă în uşă întrebând dacă toată lumea este OK.
Oamenii vorbesc cu persoane complet străine întrebându-le dacă au nevoie de ajutor. Nu văd semne de teamă. Resemnare, da, dar frică sau panică, nu. Vă mulţumesc din nou pentru grija şi iubirea voastră pentru mine.
Vă trimit înapoi multă iubire,
Cu drag,
Aiko
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu