marți, 30 august 2011

Vederi din Ferendia


Scrisoarea unei romance din Japonia dupa marele cutremur din martie 2011


        În primul rând vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru îngrijorarea voastră pentru mine. Sunt foarte emoţionată. De asemenea doresc să-mi cer scuze că vă trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare să fi e cea mai bună cale pentru ca mesajul meu să ajungă la voi. Aici în Sendai lucrurile par să fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvântată să am prieteni minunaţi care mă ajută foarte mult.
       De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost îmbrânceli la cozi… Oamenii îşi lasă uşa casei deschisă, pentru că aşa e mai sigur, în caz că loveşte un nou cutremur.
        Oamenii tot spun „Aşa era pe vremuri când toţi se ajutau unii pe alţii”. Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zonă. Unii au, alţii n-au gaz, apă şi electricitate. Nimeni nu s-a spălat de câteva zile. Ne simţim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decât asta. Iubesc această stare de a lăsa la o parte aspectele neesenţiale. Trăim în întregime la nivel de instinct, de intuiţie, de grijă, a ceea ce este necesar pentru supravieţuire, nu doar pentru mine, ci pentru întregul grup. Se desfăşoară ciudate universuri paralele. Unele case sunt într-o ruină completă, altele au rufe la uscat la soare! Oamenii se aliniază la cozi pentru mâncare sau apă, iar câţiva îşi plimbă câinele! Toate se întampla în acelaşi timp. Şi japonezii înşişi sunt atât de minunaţi… Revin la baraca mea pentru a o verifi ca în fi ecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, şi găsesc mâncarea şi apa lăsate la uşa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Bătrâni cu pălării verzi merg din uşă în uşă întrebând dacă toată lumea este OK.
        Oamenii vorbesc cu persoane complet străine întrebându-le dacă au nevoie de ajutor. Nu văd semne de teamă. Resemnare, da, dar frică sau panică, nu. Vă mulţumesc din nou pentru grija şi iubirea voastră pentru mine.
Vă trimit înapoi multă iubire,
Cu drag,
Aiko

Eveniment la Timişoara

        În data de 3 august, în Parcul Central din Timişoara, cu ocazia Zilelor Timişoarei s-a dezvelit bustul ilustrului nostru consătean Ioachim Miloia, personalitate marcantă a culturii bănăţene.
        În urmă cu trei ani, municipalitatea timişoreană inaugura Aleea Personalităţilor din Parcul Central, urmărind un dublu scop: pe de-o parte crearea unui spaţiu dedicat memoriei înaintaşilor, iar pe de altă parte, unul educativ destinat generaţiilor tinere, care în acest fel pot învăţa într-un mod plăcut episoade legate de istoria Timişoarei şi a Banatului. În acest an, pe Aleea Personalităţilor au fost amplasate patru busturi ale unor aleşi oameni a căror viaţă şi activitate sunt puternic întreţesute cu istoria oraşului şi a provinciei bănăţene.
        Aceştia sunt: Carol Telbisz (1853-1914), cel mai longeviv primar al Timişoarei până în prezent, cu realizări deosebite, reuşind să ridice urbea la un nivel de oraş european; Ioan de Hunedoara (1387-1456), guvernator al Banatului şi Crişanei, voievod al Transilvaniei, ban de Severin, regent al Ungariei, comandant de oşti şi cavaler al luptei antiotomane; Ioachim Miloia (1897-1943), erudit cărturar bănăţean, născut la Ferendia, personalitate ce a dominat cultura bănăţeană interbelică. Bustul a fost realizat de sculptorul Gheorghe Groza şi a fost donat de familia Miloia; Romul Ladea (1901-1970), mare sculptor bănăţean, continuatorul sculpturii fi gurative moderne.
Reporter prof. Circa Marius Iosif

marți, 16 august 2011

Invitatie...

Cu mare drag si bucurie, deschidem de azi 16 august 2011 un blog al parohiei ortodoxe romane Ferendia, protopopiatul Deta, judetul Timis, in care dorim si speram sa reusim sa ne asternem gandurile si faptele noastre...ale tuturor
Pe langa articolele ce vor fi publicate de preotul paroh Giorgiev Dragan, asteptam ca oricine crede ca are ceva de impartasit in scris tuturor ferengenilor, sa nu ezite a ne scrie.
Persoana de contact: pr. Giorgiev Dragan- 0733710485

luni, 15 august 2011

Adormirea Maicii Domnului

        Una din marile sărbători ale creştinătăţii, Adormirea Maicii Domnului, mai bine zis, mutarea cea de pe pământ la ceruri, lângă Fiul Său Cel Iubit, se sărbătoreşte la 15 august şi, din anul târnosirii bisericii actuale, în 1853, a devenit şi ruga satului Ferendia.
        În ciuda faptului că s-a înălţat la ceruri, Maica Domnului nu ne-a părăsit niciodată, ci veşnic este alături de noi păcătoşii, veghindu-ne cu multă dragoste şi participând cu mulţumire sau cu durere la bucuriile sau necazurile noastre. Dar această veghere nu este una pasivă, contemplativă şi plină de compasiune, ci activă, mijlocind pe lângă Fiul Său, atenuând nenorocirile şi înmulţind binecuvântările. Poate de aceea strămoşii noştri au ales-o de patron spiritual al satului pe Sfânta Fecioară Maria atunci când au târnosit biserica. Credinţa în binefacerile Maicii Domnului, cea veşnic iubitoare şi iertătoare, nu este o simplă formalitate, ci profunda convingere că binecuvântările asupra caselor, oamenilor şi holdelor vin de la Dumnezeu, prin mijlocirea rugăciunii sale, evident în măsura în care le merităm. Pe acele vremuri, centrul vieţii comunitare era biserica, de la ea veneau binecuvântările oamenilor prin mijlocirea Sfintelor Taine, sub umbra ei creştea şcoala, întreaga comunitate se raporta la biserică, ca la un spaţiu sacru de unde Duhul Sfânt îşi revărsa harul. De aceea lumea trăia mai aproape de Dumnezeu, oamenii erau mai iubitori, mai generoşi şi mai degrabă săritori în ajutorul aproapelui, într-un contrast vădit cu ce se întâmplă în zilele noastre. Urmarea îndepărtării de Dumnezeu şi de legile Lui se vederează în înmulţirea calamităţilor naturale, a bolilor, în alterarea tot mai pronunţată a moralităţii, viaţa devenind tot mai chinuită, necazurile tot mai mari şi bucuriile tot mai mici şi mai efemere. Fie ca acest mare praznic al creştinătăţii să ne adune în sfânta biserică spre a gusta din izvorul nesecat de daruri dumnezeieşti pentru sufletele noastre, pentru a deveni împreună lucrători spre binele comunităţii.
Preot Dragan GIORGEV